el se temea de orice boală/mirosea
a parfum candid ca o apă minerală
ea iubea vinul alb efervescent
construise potecă spre el adiacent
își înghițea blazarea cu limonadă neîndulcită
dormea întors cu fața la perete acoperit de viața insipidă

îl suna iubirea cu mii de impulsuri
da ton de ocupat retoric la discursuri
ea îmbrăca o rochie decupată
i se lipea de sâni iubirea nefardată
din plete se scurgea un alfabet
el nu-l știa citi era defect

din toate ale ei minuni și sentimente
lipise doar un șters afiș pe un perete
și se forța să caute banal
femei ca un papuc arhetipal
parada sentimentelor din prima rundă
era cearșaf pliat în patul lui cu fundă

dansezi și cânți în doi papuci de casă
iubirea ți-e plecată de acasă
nu strânge-n brațe iluzorii gânduri
îți voi deschide inima și-ți voi închide riduri
tu dormi pe sufletul-mi onest
cât încă te ador sau te detest