sunt dimineți în care un bărbat așază trepiedul
spre marginea podului peste Bega
și așteaptă
să vină păsările sau o lumină anume
o ceață
un ochi de apă
o creangă într-o parte lăsată

așa cum tu aștepți și mă privești
cu ochiul liber
îmi faci fotografii în suflet

n-am glumit
hai să ne luăm verighete din lemn dacă vrei
iubirea asta e ca un soare care răsare o singură dată în viață
și nu ți se spune nimic