într-o pauză de destin
ia un cuțit lung
cât o moarte
și înfige-l iubito
în inima mea legată la ochi
să o faci cu ură
cu disperare
să lovești și să râzi
negreșit să râzi
să lovești din nou
și mai ales să nu te întrebi
să nu îți pese
de ce din inima mea
vor zbura porumbei albi
flururi roșii
să nu îți pese
iubito
dacă casa și mintea
îți vor fi înghesuite
de o dragoste lipicioasă
dacă vecinii te vor reclama
că le-ai pătat pereții
cu săruturi stilizate
lovește de o sută
de o mie de ori
până când te vei elibera
de amintiri
regrete
și de mine

dacă nu vei reuși
mai e și mâine o zi
inima mea nu fuge nicăieri