Cineva se sprijinea de balustrada trecutului
și privea numai cu un ochi viitorul,
pe celălalt îl ținea de rezervă pentru alte proiecte
aflate într-o șchioapă desfășurare.

Moartea era plecată cu colindul de crăciun
pe la casele nevoiașilor care tremură de frig
și înjură fără să precizeze pe cineva pe nume.

Treceam cu trenul hodorogit de bătrânețe
prin gările și ele părăsite, aflate între bălării
ca într-o țară uitată undeva la margine de lume
despre care bunicu-mi spunea că-i o țară de basm.

Mă tot întreb la ce destinație vom ajunge
și când se va lumina întunericul prin care orbecăim,
iarna nostră să fie un simplu anotimp frumos
iar sania lui Moș Crăciun să treacă pe la toți copiii.

O rază de speranță mijește și se deschide
ca frunzele pe ramurile de salcie primăvara,
să le așezăm pe trecutul lipsit de glorie
și să recuperăm tot ce-am pierdut prin hoție.

Sibiu 21 dec.2014