defect de zbor

între două ceruri
aerul nimănui
prin hublou... neuroni - puzzle destructurat
în ierburi arse
prea departe sufletul
îi fac semn cu degete nor

sunt atât de goală Doamne
în palma ta
fărâmițez toamna pe linia vieții
să nu mă pierd
nu strânge pumnul
te rog
........................................
peste un fum
lumina respiră printr-un rest de pori
iar pasărea din mine își pleacă ușor capul
pe zâmbetul flu
și melancolic
al ultimului cuvânt...

Reims, 20 Decembrie 2014