închide fereastra
aprinde-o țigară
fă focul te rog
este frig astă-seară
mai pune un bach
mai zâmbește puțin
mai soarbe-mi sărutul
dintr-o cană cu vin
va mai trece un an
ca un mânz prin zăpezi
fără clinchet și zarvă
fără noi însă vezi
nu exist nici n-am fost
nu știu cum de mă știi
când nu sunt decât umbră
printre umbrele vii
ai murit fără rost
de tristeți sfârtecat
cu-o femeie în sânge
și cu alta în pat
mângâiat de aripa
unui înger păgân
cu genunchi de mătase
istovit și bătrân
te întorci iar la mine
ca și cum ca și când
ai uitat că îți sunt
doar frântură de gând
fără stele minuni
răstignite pe cer
fără cercuri polare
fără iarnă și ger