aș mai destupa o sticlă de otravă să pot muri din nou
să preacurvesc cu moartea în fiecare ticăit de peniță
văzduhul literei mele să se verse-n omăt de hârtie
în calea ta să pun calești de vorbă scribală
cu Dumnezeu stau de vorbă ce faci băiete mor Tată
pe calea de fiul tău arătată

cu fiecare moarte mă împuținez mai mult
neuronii mei poartă război civil mor pe capete
straiele-mi miros a putregai de viață
cuvântul de molii mi-e ros
în cerneala pe sfârșite ce alină
pun naftalină

tu vii în năluciri mi te așezi mieros
arde undeva
dar nu în mine