agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-22 | [This text should be read in romana] |
dacă ar fi să dau un nume acestei tristeți
atunci i-aș spune zbor. zbor predestinat nesfârșit amânării corabie fără pânze în care mateloții în loc de chip poartă resemnatele pierdutele aripi încremenite în ceruri albe care plâng sânge. desfac răni crezute ascunse. cauterizate. se adună și compun acele molozuri din care nu renaște Phoenix liniștit alunecă de pe obraji în sticlele translucide ale clopotelor din piept ruginite în tăceri ancestrale ... copilărie peste care ai trecut ca și când nu ar fi existat (oricum nu ai fi avut prea mult timp de ea. oricum era dintotdeauna târziu) te-ai trezit într-o bună zi pe lume într-o zi de 13 și ți-ai văzut ridurile săpând adânc pereții feței tale de pitic buhăit jumătate om jumătate pasăre. jumătate cer jumătate țărână o combinație aparte între prădător și pradă. între noapte și zi între iubire și polul opus al acesteia. între tine și netine... ai crezut că așa trebuia sa fie nu ai protestat prea mult te-ai luat ca atare și ai început să dechizi rând pe rând porți repede le închideai la loc. aveai să revii puțin mai târziu nu te mai întorceai. râul curgea înspre izvoare și tu deveneai din ce în ce mai bătrân că de-abia te mai recunoaștai după semnul acela din palma dreaptă despre care cândva o țigancă fată mare îți spusese că te cuprinde în tot ce era al tău și tu ai crezut-o pe cuvânt deși nu înșeleseseși prea mare lucru atunci azi ești din ce în ce mai sătul de masca ta de saltimbanc imperfect cu nicio vocație real definită darămite trăită. tragi un fum de țigară oftezi încet și apăsat ca și cum ai apăsa pe trăgaci. și ținta e-n pieptul tău ai început să așezi pe hârtie litere. lângă ele gânduri ai căutat și câteva sentimente dar parcă nu știai cum să le aduni te-a adunat pe tine ea tristețea într-un ungher unde lumina pășește sfioasă să nu ofenseze sobrietatea cu care înțelesurile frânte se prind de epiderma ta ca de o matcă. nu-ți mai dau drumul până când nu te declari cu totul al lor... doar să închid ușa – le spui cu glasul fărâmițat și te-ntinzi alături de ele iar începe să se-ntunece prea devreme...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy