noaptea nu este întotdeauna un sfetnic bun
când ai renunțat la femei tutun și alcool
doar cafeaua mă mai ține în viață și trec din insomnie în insomnie
cum aluneca nașul din vagon în vagon în acceleratul 1822
arad-bucurești via craiova acum douăzeci de ani
avea aerul unui emir aflat în călătorie prin deșert
ne cunoștea pe toți
ne spunea că suntem copiii lui
și nu se supăra dacă îi strecuram în palmă o bancnotă mototolită
făceam naveta în capitală
pe atunci nu răsăriseră atâtea universități prin toate cazărmile din provincie
eram fericit aveam cu ce să ajung la timp la examene
o singură masă pe zi era ok
găsisem un birt chiar pe trotuar lângă odeon cu mâncare ieftină
rămășițele cinei de la un local cu renume
mâncam boierește
nu așteptam prea mult de la viitor iar viața era simplă
nici poezia nu se emancipase încă
deceniul apocaliptic era doar pe țeavă și la harfă cânta doar corul îngerilor
eliberat după căderea zidului berlinului
pregătea câțiva soliști
se credea încă la răsărit de eden
era uimitor cât de simplu mi se întâmplau aceste nimicuri
și în fiecare săptămână oscilam între două capete de țară
două zile pe roți în care experimentam relativitatea
trenul foamei era cel mai sigur din lume
nu depășea patruzeci pe oră
parcă se îndrepta spre locul unde urma să fie casat

până în gara de nord îți depănai din proprie inițiativă
cel puțin un deceniu de amintiri
vânzătorii de ziare încă își făceau veacul prin gări
urcau într-o stație cu teancul sub braț
se strecurau printre cerșetori
până la capăt de linie pe fiecare banchetă își continua călătoria
un exemplar de zig zag alături de povestea mea

mă rostogoleam prin necunoscut simțeam umbra comorii
sabia lui damocles deasupra capului
mă făcea să mă mișc ca un pendul între ieri și mâine
și între mâine și azi
uneori îmi aduceam aminte de ce călătoresc și deveneam melancolic
nu mă lăsa doamne nu mă lăsa să cad în depresie
să-mi pierd mintea pe un drum străin
I don’t want to die yet
frigul călătorea și el la clasa a doua
când se lăsa întunericul se agăța de trupul meu
ca ultimul nibelung de cămașa morții înainte de exterminare