Vise bogate cu prinți,
Dacă le ai,
Rar te mai cheamă
În altare cu sfinți.
În soare zărești
O mare
De zeamă fierbinte
Care-ți produce
Fiori.
Respiri sacadat
Printre ,,of”-uri
Adânci,
Lăsându-ți salvarea
În pronii cerești.
Ființa ta suavă
Se pierde ca marea
În valul zdrobit
De digul
Rebel.
Timpul viclean
Te-mpinge
Grăbit
Spre ceea ce vine
Odată cu plânsul
Cernit…
Și uiți, și uiți…
Uitând de tine.