O inimă făcută scrum, atât a mai rămas acum
Și era plină cu iubire căci n-a ieșit nici fum,
A ars toată, te-ai ocupat de ea,
Ai rămas cu a ta, nefericită și rea.

Destinul o să te pedepsească, nu e dorința mea,
Nu poți să fugi de adevăr chiar dacă tu ai vrea,
Trădare, viclenie și tot ce tu mi-ai oferit,
Se vor întoarce împotriva ta căci m-ai mințit.

Cum poate banu' să schimbe un om radical
Și să trateze iubirea ca pe un meci amical
Și Iuda l-a vândut cândva pe Iisus,
O să plătești, drăguțo, aici și acolo sus !

Ai ales să trăiești într-o iluzie
Și o să cerșești iubirea din perfuzie,
Dar n-o să fie acolo nimeni să ți-o dea,
Ai ales să pleci, dar o aveai cândva.

Mă uit la tine și ai cam pierdut,
Întâi cu un tirist, apoi ai vrut mai mult,
Ai vrut altceva, cred că ai dat și acatist,
Dar și ăsta e prost, analfabet și trist.

Nu îți port pică, nu vreau nimic,
Dar trebuie să plângi și eu am suferit,
Cu sufletul unui om nu e de joacă,
Mai ales când respect și dragoste îți poartă.

O ultimă strofă scrisă pentru tine,
Rămâi cu analfabetul tău la rău și la bine,
Iubită nu cred că o să mai fii,
Dar nu contează, ai multe hârtii...