există-mă, femeie, să nu mă pun pe moarte
și naște-mă-n lumină -un prunc mai în etate-
bairam s-a da acolo,-n a Raiului cetate
vin îngeri cu duiumul o soartă-a mea să poarte

da'n liberul arbitru ne facem soarta singuri
mai naște-mă o dată, femeie numai unt
botează-mă c-o ciorbă în zvonul cel de linguri
există-mă cu vorba căci dimineți mai sunt

să năpârlească-un Șarpe de ciudă pe Amor
căci în iubirea noastră există-ne tihnire
de pleci, pân' la venire eu timpul îmi omor
c-o ciorbă de tăcere, fiind în grea lihnire

te-ademenesc, venindă, tot cu-a tăcerii ciorbă
există-mă, femeie, dar fără nici o vorbă