nevinovate unghii să scrijelesc pe tine
Amin! un popă zice cu grai de acadele
noi ne-aruncăm în pripă cu cracii de podele
spre nevăzut o cale o mătur pe retine

în colț paiangul țese suicidale ațe
verși lacrima în mine de mă lichefiez
și-n supraviețuirea cu tine foame-n mațe
e greu când absolutul mi-l ceri să-l excavez

dar ca mereu în viață pelteaua o întind
și nu observ -de-al naibii!- privirea ta cea nudă
te vreau în cele sfinte da'n perne te pretind
de ochii mei icoană în nemurire udă

nu pleci în patrul zării, e-o dimineață încă
și îngerii cei demoni nisip în mine-aruncă