Am vrut să-mbrac o rochie cu flori
Dar mi-am amintit de tăcerea ta absurdă
Și mi-am îmbrăcat doar dorul surd
Și-așa am devenit a n-a Evă
Ce vrea să muște
Dintr-un "nu te mai iubesc"
Dar tu în muțenia ta
Nu știi să negi
Decât în franțuzește
Și-ți zic să mergi pe vârfuri
Să nu-ți strivești sub tălpile de mut
Propria tăcere.