Mă arde soarele
În spate,
Fiorii-au înghețat
În oase,
Șueră vântul
Prin palate
Sau prin bordeie-case.
Mă arde soarele
În cap
Și-mi răscolește
Rațiunea,
În lume aș pleca
Să-mi sap
Un adăpost
Care-mi ascunde
Goliciunea.
Și ce îmi pasă
Mie
De un,,ciopor”?
Că de-am greșit,
Ca alți o mie,
Cui ce îi pasă
Că eu cobor
Și tot cobor
Printr-un mister
Care ,,ne lasă”?
Unul ,,pleacă”
Prea grăbit
Sau depinde
De ,,cupoane”,
Cel rămas
A socotit
Că-i stăpân
La tomberoane.