Pornit-ai cu pasul
Voios
Să cauți
Ceva în cetate,
Ceva ce-ar fi de folos
Omului atins
De singurătate.
Două minți luminate
Se pot întâlni
Prin consens
În stări private
Pline de har
Și de sens.
Orice între ele
Se-ntâmplă,
Chiar prețuindu-se
Când e vorba
De ,,tâmplă”,
Nu pot
Să trăiască-mpreună
Un vis
Ca ,,Zorba”-n furtună.