pentru plânsul meu
a fost otrăvită o fântână
a secat un izvor
am crezut că devin animal curgător
viperă a nisipurilor.

bărbații care mi-au alunecat din inimă
nu vor mai găsi drumul înapoi niciodată
iubirea mea, un blestem din care scapi întreg
dar incredibil de singur

când o să te linșeze întunericul șoptindu-mi numele
cu buzele înghețate
să știi că eu mă întind ca un lan de maci
pe care îi culege în fiecare dimineață bărbatul meu
cu ochi de cerb
să știi că nopțile mângâi umerii lui și mă înalț spre un rai
în care nu cred, dar care mă mângâie
și mă face din ce în ce
mai periculos de frumoasă.