Te cheltuiesc pe a veciei foaie
De-mi stai în văz frumoasă tu femeie
Absintul lirei mele din hamei e
Canicula de umblă prin odaie.

De gândul tău curat ești dumnezee
Icoana ta în ochi ți-aduce ploaie,
Cum am putut picta în nopți șiroaie
Un înger și un demon în idee.

Nici de la blasfemii n-am dat înlături,
În carne vie a cioplit penița
Pe iarnă de hârtie, prin omături.

L-a melei scrieri Domn a da sentința,
Pe-afară-s stele împletite-n pături
Sub care-ascund adesea neputința.