suind pe-un vrej de vorbe turbarea mă apucă,
în taina lor în toate, în toate-s mincinoase;
le decupez de putred și-mi văd de-a mele oase
în dorul de cuvinte hârtiei dar s-aducă.
lichefiez secunda să curgă pe-ndelete
rostiri să pun la rană, să-mi fie de folos
cuvântul să adie în albe-a mele plete
căci cu puțin oleacă Mihai din mine-i os.
e-n liberul arbitru, în liricul tău for
sărutul lui Nichita, femeilor pe glezne
în înțelepte zisuri, ce-s smulse din popor
cu mai puțin oleacă orbecăiesc prin bezne.
la vorba ta trudește în înțeles, acare
și osului tău liric adu-i de demâncare