viața se înclină din temelii
oarecum din călcâie dar cu prudență
știe că moare singură
cine va plânge că dincolo de tunetul luminii
îngerii se vor întoarce în oameni si prin biserici
lumânările vor veghea preafericirea

pune-mă peste sau între
cioburile nopții
mâine vei afla cum aceste versuri
vor respira ca peștii
domesticiți

dar ce minunate zăbale

aflat e cuvântul unde strigoiul
defilează fără trandafiri la manșete
cine să mai bată câmpii
la balul sfârșitului de lume
dacă toți colegii menționați în tabelele logaritmice
nu seamănă
nici pe departe
cu cotangenta

moartea nu vrea răzbunare

noi ne răzvrătim pălmuiți de iubire
și de neputințe

adame
suge-te din rai