pe retina mea lumea se scaldă în nopți polare
miroase a savană a leu ce rage în amurg
luna are picioarele ascunse în nisipul rece
se curăță cu fiecare val de pielea de șarpe
și stinge stelele cu amfora sufletului

uneori
aș desface soarele ca pe o portocală felie cu felie
să îmi miroasă tălpile a lumină
când voi înnota în talazul mărilor cu genele întoarse
spre cer

în palmele mele sentimentele se mulează
nisip umed apa și soare
îți beau lentoarea clipelor necuminecate
patima roșie dezleagă harta cuvintelor
vino de pe marte și coboară-n vezuviu

poți balansa contrasentimentele cu o perdea sau
niște vitralii albastre
pe care am pictat aburul iubirii
/șerpoaică de apă/