sunt daltonist cu sângele și cu iarba
mereu le încurc
mereu văd iarba ca fire de sânge închegate pornind din pământ
mereu văd sângele ca o fiertură din ierburi pe care cândva
cu toții am băut-o
și pe care cândva cu toții o vom lepăda prin tăiere
dependența ta de iubire mă face daltonist
și te-aș putea iubi ca pe o iarbă roșie dar asta te-ar face un obiect
și ți-ar plăcea nespus
și nu mi-aș ierta-o niciodată să știu că îmi dai iar eu nu pot decât să primesc
și mi-ar plăcea nespus
aproape al naibii de mult
dar nu pot să te iubesc decât ca pe un sânge verde născocit de școala gimnazială
născocit de copii prin pictură
dependența ta de iubire mă face doar un alt obiect al dorinței
și ar putea fi în regulă și asta.