timpul mușcă din mine ca un copil dintr-o bucată de turtă dulce
îmi simt picioarele afundându-se până în miezul pământului
păsările și-au făcut cuib pe umerii mei
în buzunare se ascund veverițe

e "femeia-copac", șoptesc pe la colțuri bătrânii
ce-și întinde leneșă ramurile peste orașe
bărbații se îndrăgostesc de umbrele ei

timpul mușcă din mine ca un vierme din măr
frunzele se încolăcesc întrânsele ca fluturii-n coconi

e "femeia-copac", strigă râzând nebunii
la rădăcina ei fac dragoste apusuri de soare.