arșiță
mângâiere a focului din soare ce ne purifică și ne amintește că suntem…și apă.

brumă
lacrimile toamnei ce ard obrajii frunzelor și-a verii.

caniculă
patruzeci de grade la umbră, dar te-a obligat cineva să stai la umbră ?

certitudine
iarba crește în fiecare an. dar noi?

crivăț
scrutând depărtarea înfinge în nasul și urechile copiilor mici așchii de foc înghețat.

dealuri
valuri de pământ după care se ascunde soarele la răsăritul nopții.

frig
trimis umil al timpului ce ne amintește prin tremur că oasele dor și mâinile vor ca să zboare.

gheață
fotografie a timpului ce surprinde printre coloane – apa grăbită.

îngheț
venit de la pol, adoarme natura spre a-i fura sărutul.

lac
reflectă fară a vorbi, vorbind un limbaj al necuvântului.

lumină
poți împraștia lumina in două moduri: generînd-o sau reflectînd-o. La fel se întampla cu înțelepciunea, bunatatea, iubirea, cinstea, onestitatea, prietenia.

munți
degetele pământului trimise-n depărtare pentru a pipăi cerul.

neghină
buruiana-i buruiană indiferent cât de frumoasă-i este floarea. unii, uitând acest lucru, separă grâul de neghina și promovează mai apoi neghina.

nor
perdea lăsată între Dumnezeu și oameni. vamă ce trece prin sită lacrimile noastre urcând și ploile lui Dumnezeu coborând.

ocean
lacrimi sărate coborâte din nor și înghesuite printre munții de odinioară și pești.

paradox
uneori ucidem flori pentru a dovedi că iubim.

ploaie
binecuvântare a pământului în zile de vară, blestem și potop în zilele lui Noe.

râuri
răni șiroind de sus până jos pe trupul rănit și bătrân al pământului.

soare
glob de lumină în mii de fațete ce trezește și trimite lumea la culcare.

tornadă
pâlnie ce duce spre cer tot ceea ce am pierdut cândva.

vânt
prietenul frunzei ce tremură și a vulturului. aruncă praful minciunii în ochii adevărului din candele.