Suferința merge înaintea mașinii,
Ea singură duce povara vremii,
Pe cărări care numai coboară.
Ei vin neîncrezători după ea,
Ea numai pe jos, rugându-se
Bolborosește cuvinte neștiute.
Gata, au ajuns
Acolo e locul, acolo i-au omorât pe toți.
Anii trecuți peste urgia războiului,
Se transmit prin lumina scânteietoare,
Prin reavănul pământului în care s-au întors,
Răsfirat prin degetele de la mâini,
Aducere aminte că s-au născut și s-au întors.
N-a mers niciodata cu mașina,
Dar există pentru copiii celor care vor veni.