poate de aceea fug din fața cuvintelor
ocolesc să privesc noaptea cerul
iar asfaltul parcă îmi arde sub tâmple
de dorul câmpiei
de dorul florii-soarelui

îmi ascund țipătul
ca pe o vină absolută
doar ecoul revine din adâncul inimii
ca dintr-un puț fără fund
ca dintr-o altă lume
inocentă
pierdută
aproape translucidă

listez sunete imposibile
ca pe o declarație a surzilor
apoi răstorn visele într-o iesle de pegas