în piață mă vei vinde sub clopot de oglinzi
minciuna ta nuntește-n neadevăul acestui șipot de întuneric
când pun gura minții la el metal topit plumb
recolta de anul acesta a fost mai slabă
îmi răscoleam viscerele după o sete de pâine mâine
cisternele nu-s gata cu furaje omenești
în pâraie de timp e omul finit fără
nemișcare ne va topi în sinea ei secunda

nemișcați-vă să subjugăm timpul să fie
un produs omenesc lacrima să nu mai tragă brazde
pe chipul tău cel înfeciorit de sfințenie
crud ți-am sărutat buzele și limba
vorbești stâlcit să nu împiedici sărutul
într-un târziu anticorpii gurii îl vor da afară,
parazit

astfel am auzit