De-ai fi văzduh, atunci m-aș face vânt.
De-ai fi vorbire, atunci aș fi cuvânt.
De-ai fi un mut, aș fi a ta tăcere,
De-ai fi copac, m-aÈ™ face adiere.
De-ai fi un înger m-aș face rugăciune,
De-ai fi bătrân m-aș face-nțelepciune.
De-ai fi tu un copil, m-aș face-o jucărie,
Dai fi o stâncă-n munte, aș fi a ta tărie.
De-ai fi o picătură, aș fi a ta răbdare,
De-ai fi tu suferință, m-aș face alinare.
De-ai fi pârâu de munte, ți-aș adăpa izvorul,
De-ai fi în depărtare doar eu ți-aș duce dorul.
De-ai fi o melodie, aÈ™ fi ca partitura,
De-ai fi lumina verii, atunci aș fi căldura.
De-ai fi tu un vulcan, m-aÈ™ face izbucnire,
De-ai fi tu un jăratec, aș fi a ta mocnire.
De-ai fi mâncare-aleasă, în tine-aș fi ca sarea,
De-ai fi tu o sirenă, ți-aș asculta chemarea.
De-ai fi o mină-adâncă, aș fi a ta comoară,
De-ai fi mătase fină, ca tine-aș fi ușoară.
De-ai fi deșert fierbinte, în tine-aș fi o oază,
De-ai fi soarele însăși, din tine-aș fi o rază.
D-ai fi tu o livadă, în tine-aș fi un pom,
De-ai fi zăpada iernii din tine-aș fi un om.
De-ai fi tu o regină, m-aș face giuvaier,
De-ai fi o zburătoare, ți-aș ști urma pe cer.
De-ai fi pe lumea asta orice, oriunde, oricând,
Te-aș întregi pe dată să nu-mi mai ieși din gând
Și ne-am purta pe umeri când greu ar fi urcușul
De sunt eu o vioară, tu sigur ești arcușul!