degeaba-mi spui eternul, e doar pământ sub tine
și-acela în rugină aproape de prăsele,
să nu mai tragi aiurea un Sânge la măsele
te vadă popii iară pe-a Iadului retine.
și să te crezi în stare de-a exista-n nemoarte
de-i uneori absurdă pe căi spre nicăieri
o amforă a vieții s-o ții de ambe toarte
lui Azi de-i poruncește spinal să porți pe Ieri.
și-n mândru ca de Soare lui Mâine să mă vinzi
cu straie peticite, în curcubeu de rugă
apoi respiri Lumină, în straie de oglinzi
lui Dumnezeu, doar unul, să i te bagi ca slugă.

cerșindului de-ți cere să-i dai ce-i se cuvine
căci vine apa morții, tot vine, vine, vine