Soarele-apune, coboară grăbit după dealuri
Noaptea răsare, iese din nou dintre valuri
Mereu se întâmplă astfel pe-nserat
Când locul zilei de noapte e luat.

Soarele apune divin ca și aseară
Știind că după noapte iar o să răsară,
E liniște în aer, și-un vânticel zglobiu,
Se joacă, se ascunde prin firele de grâu

Sfârșitul zilei este începutul nopții.
Sfârșitul vieții e debutul morții.
Doar pentru noi e tragic apusul să-l trăim
Căci după seara vieții nu știm cum răsărim.