Cu aripi înfrigurate
Tot văzduhu-l voi străbate
Spre meleaguri depărtate.

Jucați fire sclipitoare,
Fulgi de stele plutitoare,
Vijelii pustiitoare !

Inima-i : neliniști grele,
Sus pe boltă - căi de stele,
Troienite, reci castele.

Vis de vifore stârnite,
Cântece de vânt șoptite,
Vrăji, de pleoape adormite.

Vin tristeți înnegurate-n
Zbor de vânt,
Legi în table-adânc săpate-s
Pe pământ,
Nave iuți în larg lăsate-s
De curând
Dinspre cap mari pânze-n zare
O pornesc,
Voci de dincolo de mare
Cresc și cresc.

Peste lumi nenumărate,
Peste-ospețele uitate
Răsturnata-i cupa nopții
Cu nectar nepământesc.

4 ianuarie 1907

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956