Cu liniști pe hârtie/ de-a nu rosti-i păcatul
cu tine se coboară/ a vorbelor havuzul
și bat la poarta minții/ în gând de-ți iau auzul
subiectul amintirii/ în rând cu predicatul

În depărtare ruga/ luminile colindă
i se întinde umbra/ prin văi și peste munți
revine în odaie, se-nchipuie-n oglindă
și cade peste-a noastre/ îndoliate frunți

În brațul meu, fecioară, iubirea o tot cânți
te siluiesc la vorbă/ în matinale nașteri
fiind ca de o seamă/ eterului pămânți
căutători în sferă/ o vorbă de cunoașteri

Pe calea desfrunzirii/ un anotimp ne-ndeamnă
e toamnă-n toate cele, în toate cele-i toamnă