mai trebuie să fac încă un drum

am luat pe umăr jumătățile dezvelite ale oaselor
alb
ningea sau nu știu era plumb
și le-am pus pe cântar
mai trebuie
zise vocea
din spatele ușii albastre
m-am dus înapoi
unde lupii dormeau înveliți cu iubita mea
de foc
m-am tăvălit în ochiul ei de drag și de blândețe
și m-am întors cu mine și cu vederea lui
mai trebuie
încă mai trebuie
am călcat peste pietrele care se înveleau cu iubita mea
de apă
am despletit plopii de șuvițele ei de arse de soare
și m-am întors cu mine și cu frunzele lor
încă
a spus cuvântul
închizându-mi coastele împrejurul iubitei mele
crescută din umăr
am inventat un câine pentru fiecare lacrimă și i-am trimis să-mi roadă sternul
fierul din sânge
și i-am dat drumul
m-am dus cu mine și cu celelalte jumătăți dezvelite ale oaselor
pe care ea le-a luat să dea formă durerilor
șoaptelor
morții

nu e de-ajuns

mi-am întors privirea
și iubita de foc de apă crescută din umăr era învelită
cu umbra mea

și pescărușii trebuie să facă ultimul zbor
până la mare