plouă lipsit de rațiune
și-n vouă, mie sete cu versete
apa e doar un motiv de văzduh
în noapte licuri-i picurii
amfora avea două toarte,
așa,
ca ale unei soarte

în miez de rostire
e a iubirii mănăstire
probabil
îți voi bea pasul tău potabil
apoi lasă-mă uitat în iertare,
păcatele mi le scot din sertare,
vino

sub pieile noastre vor exista îngeri
tu din retină sângeri,
divino

șoaptele ți-au acrit laptele,
vorbele pe gură întâi
au rămas fără căpătâi
în mine, pe drept
ciolanele mi s-au înfipt în piept
și aștept