mersul pe frânghie
mers pe lumină de iepure

palmele care încălzesc
frica
precum o rezistență în munți fără uniformă
de iarnă
unde zăpada este un iepure tremurând
de prăpastie

știi că toate sunt perfecte numai tu
un spital
unde sunt internate toate
lucrurile simple care mereu cad
de pe frânghie

fără icoane pe umeri
nu mai ai memorie iubita
stă printre oameni înghețați și-i e cald
de la ultima ta inimă
iar mama s-a așezat cu spate de sare sub tălpi să nu vii
dincolo

și mergi