Se încearcă întotdeauna ceva inedit,
lumina aruncă din pieptu-i așchii ascuțite,
cerul se desprinde din unghiuri, stelele și le împart lacome,
sclipesc de la distanțe enorme și când nu mai sunt.
Fiecare știe geometriile spațiului său,
poartă tainele mirajului prin ele
se privesc în oglindă, regine.

În memoria lumii puține se regăsesc,
nimic nu se sfârșește, trece mai departe dincolo de cunoaștere,
unele poartă denumiri, cele mai multe nu.

În fiecare zi poate ieși cineva din anonimat,
din golul imens mai greu, dar se intră ușor.
Nu se mai adâncește-n lucruri să găsească esența
rămâne la forme pe care le îmbracă-n imagini poleite.

Proba de foc este din catifea lucioasă
pe care îți așezi fluturii,
lumea pe drum și-a pierdut miezul, ca un tunel
prin care și peste care trec informații
ce tocesc interesul și reduc curiozitatea
până le blochează.