Pe strada plină de copii,
Un cap lățos și ciufulit,
Cu ochii – mărgeluțe vii,
De sub o poartă s-a ivit.

Se uită cuțu, cu mirare,
Iar oamenii-s surprinși să-l vadă.
– Nu-ți mai ajunge curtea, oare?
Întreabă un copil din stradă.

– Și tu privești pe geam, mereu,
Chiar dacă mama te mai ceartă;
La fel sunt curios și eu
Să văd ce-i dincolo de poartă.