Pentru Atlanta si Allan P.
2

«O, voi pe care furtuna vă-mprospătează... ProspeÈ›ime È™i garanÈ›ie de prospeÈ›ime...» Povestitorul urca pe metereze. È™i Vântul cu el. Ca un È™aman sub brățările-i de fier:
Îmbrăcat pentru stropirea sângelui nou - haina grea, de un albastru de noapte, panglici de fai stacojiu, și mantia cu lungi pliuri, adusă în vârful degetelor.
El a mâncat din orezul morților; din giulgiul lor de bumbac și-a croit drept de folosință. Dar vorba îi este la cei vii; mâinile la fântânile viitorului.
È™i vorba-i ne este mai proaspătă ca apa noua. ProspeÈ›ime È™i garanÈ›ie de prospeÈ›ime... «O, voi pe care furtuna vă-mprospătează..»
(și cine n-ar rupe, cu călcâiul n-ar rupe înlănțuirea cântului?) Să te grăbești, să te grăbești! Vorbă de muritor!
Povestitorul urca pe metereze în răcoarea ruinelor È™i molozului. Fata pictată pentru iubire ca la serbările vinului... «È™i aveÈ›i doar atât de puÈ›in timp spre a vă naÈ™te-n această clipă!»
Odinioară, spiritul zeului se oglindea în ficații vulturului, despicați, ca-n lucrăturile de fier ale fierarului, și Tăria împresura din toate părțile zorii omului.
Prorocire prin măruntaie și suflare și prin zbaterea suflării! Prorocire prin apa cerului și ordalia fluviilor...
și astfel de rituri au fost prielnice. Le voi prelua. Mila zeului asupra poemului! Nu-i lipsească!
«Dăruit cu un vis prielnic» au fost cuvintele alese ca să exalte condiÈ›ia înÈ›eleptului. È™i poetul mai afla întărire-n poemul său,
Socotind un noroc această mantică a poemului, și tot ce un om aude-n apropierea serii;
Sau un om apropiindu-se de marile jertfelnice unde-i junghiat un cal negru. - «VorbeÈ™te ca stăpân, zice Ascultătorul.»

Traducere Aurel Rău