Totul e alb, e grea depărtarea,
E alb tot pământul și cerul.
E albă și mintea, începe uitarea
Iar viața-și sfârșește misterul.

Fulgii dansează tangouri grăbite,
Se-aștern peste căi, peste vreme,
Se-aștern neștiut și fire albite
Pe creștetul nostru devreme.

Căci timpul se scurge, subțire ca ața,
Iar gândul adoarme-n neștire.
Adoarme dorința, adoarme-apoi viața
Nimic nu rămâne-n simțire.

Iar somnul e lung, cu vise răpite
Ori luate împrumut mai devreme;
Alți fulgi vor dansa tangouri grăbite
Și-or duce uitarea prin vreme.