O, cum ați râs de noi odată,
Ne-ați dușmănit și ne-ați urât,
Când slova noastră ne-ntinată
V-a dezvelit obrazul hâd !
Dar noi, rămânem noi - poeții !
Și iarăși pentru voi tânjim,
Păstrăm iubiri de heruvim
Și- ndătinatele povețe...
Lăcașul ni-i sărac și sfânt,
Citim pe zid de ce-avem parte...
Hai râdeți, nu dați crezământ,
Și nu citiți ce-am scris în carte,
Că rătăcesc lumini prin hău,
Sub glie unda cântu-și duce...
Dar țineți minte ce-a spus Tincev :
Sa taci, să tăinuiești mereu
Simțirea ta, și visul tău...

Ianuarie 1911

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956