Te-ador născută-n viața mea,
Iubită-n trup de zeie,
Iti ard zâmbind pe gura ta,
Petale de orhidee.

Crescută în grădini cerești,
Tulpina ta de fată,
Cu frunze pline de povești,
De-un verde-"a fost odată" ...

Și dăruită-ai fost de zei,
Cu glasul de sirene.,
Privirea ta ți-au stins-o ei,
In ochi ai nopți eterne.

Tu niciodată n-ai văzut,
Iubești cu pleoape-nchise,
Tot cerul ăsta nevăzut,
Ce-n noi copilărise.

În doi la umbră de alun,
Îmi ceri cu vocea caldă,
Albastrul cerului să-ți spun,
Ce văd cand el ne scaldă?

De vreau să-i spun ceva duios,
În palma ei îi scriu,
Să simtă cerul credincios
ÃŽn carne, versul viu.

La fel sunt pizmuit de zei,
Am gura veșnic mută,
Ea oarbă în privirea ei,
Eu liniște-absolută.

O noapte și-o tăcere stau,
Iubindu-se-n Baladă,
Și-n nemurirea lor trăiau,
Tăcuta serenadă.