și avea atâtea furtuni în cap femeia asta
încât
părea o cetățeancă cu bune intenții
între sânii căreia iadul era doar
un copil de treabă

în fiecare dimineață mă trezea din morți
spăla cu mine podeaua
apoi sorbea pe rând
cafeaua cu laptele ei de mamă

în fiecare dimineață ritualică
din femeia asta zburau păsări și puncte
zâmbetele mele amestecate cu strălucirea podelei
aroma cafelei izbindu-se de pereți
ca un obuz de fundul mării
și sânul drept care după ce a realizat că mai este unul stâng
a încercat cumva să-l acopere
ca pe o mărturisire sărut

de aici în jos dragule
se trece numai atunci când spun eu