Aseară când dormeai iubită zână,
Ți-am strecurat sub pernă o batistă,
Țesută-n altă viață de-a ta mână,
În univers o alta nu există.

Zâmbind să o deschizi pe a mea pernă,
În ea am strânse lacrime de ceară,
Când gura mea pe frunte pân' la gleznă,
Ardea pe corpul tău dorinți de seară.

Ai adormit pe brațul meu, copilă,
Mi-a amorțit, dar cum să îndrăznesc,
Chiar de durerea-n el striga umilă,
Nu pot să-l mișc și nici să te trezesc.

Pup fruntea ta in fața dimineții,
Parfum de iarnă-ți las și de măslin,
Îmi iau cu mine-ncărunțitul vieții,
Tu zâna mea îmi ești, eu doar Călin.