o pasăre mare, ca de-aici până demult
s-a strecurat la mine în casă
și m-am urcat în ochiul ei scălâmb
am zburat prin ștersul și naivul meu avânt
hrănind copilul-pasăre cu viermii mestecați de mine.
toate măselele s-au cariat pe loc și
am sărit într-un cioc de pasăre
în care am zburat în nu mai știu ce amintiri
am tot săpat în pielea ei, am ieșit afară
trăgând de aripi cu putere
și mă arunca pe drumurile
pe care le-a mâncat pământul
ca pe un pui ce nu știa să zboare
în imensul ou originar