mai fac popas în Dincolo de lume
cu răzvrătitul ochiul minții mele
beau țuică în tranșee din gamele
deprins de viața asta-n dulci cutume

mă-ntorc spre Dumnezeu cu temenele
femeia mea voiește să-i dau nume
ci pentru ast a pregătit anume
în aur făuritele inele

odaia-mi plânge-n stropi de mucegaiuri,
voi părăsi incinta strămoșească,
aceea ce mi-a dat atâtea raiuri

învăț o vorbă Luntrea să-mi citească
trebăluiesc prin ale Coasei graiuri,
se face Nunta cea Împărătească