la cârciuma aceea de sub dealuri
am cunoscut mirajul și femeia
și am cules a raiurilor cheia
ci neconstrâns de fade idealuri.
îmi cerceta sonete dumnezeea
adusă-n seri de taină de avaluri
și-s beat de a silabelor ovaluri
ca în ceaun îmi aruncând ideea.
prepar o tocăniță de cuvinte
ca să mă aflu-n vorba îngerească
și lutul să-mi descarn de oseminte.
aștept un timp mai lin, să m-omenească
să-mi fac din gândul tău așezăminte,
să pui pe chip o lacrimă firească