te-ai sinucis
singură într-o duminică
goală din culpă
fără să știi că dragostea
pe care ai vrut să o îngrămădești
în inima tatuată cu mine
era mult prea ascuțită la capătul ales
ai rămas brusc uimită
cât de ușor alunecai
în asfaltul fierbinte
dinaintea credincioșilor lacomi izgoniți
de țipătul meu demonic pe acute
n-ai spus nimic
te-ai stins fericită
lumânare plină de dragoste
poate puțin teatral și puțin patetic

păcat
vor spune cei mai mulți ridicători de pietre
ar fi putut măcar să își aleagă o zi ploioasă
asfaltul ar fi rămas curat
sufletul aproape virgin
și noi semiînălțați iudaic

doar eu am rămas funie
legănată de cer
în așteptarea iertării