în liniștea de aur un diamant mă soarbe
bijuterii a vorbei cântând în frumusețe
iar munții au pe creste tăcerile semețe
dormind în urbe clipa-n ocheade reci și oarbe.
ci zace în uitare a vremilor ocultul
dar Cupidon grăiește întruna-n al său Arc
iar vrerea ta străluce, serbându-ne tumultul
la pieptul tău, iubito, de lapte să mă-nțarc.
mi-e chipul fără vină de în oglindă-i slut
de nici la Domnul nostru de Trecere nu are
cu piază grea în pântec o Coastă ești din Lut
și-o Rugă făr' de margini îmi ești în lumânare.
te-ntreb în clipa rece de-a liniștii untură
de cine pacea mării ca mine îți îndură