așa ai fi putut să te închizi
într-o sticlă
un minim de speranță mai plutea
undeva un țărm un fiord o plaje ar fi luat foc
undeva așteptarea s-ar fi terminat

ai putea fi aici
în sticla arămie delicată
alunecând din frunze de agave
pe conturul buzelor cu mustăcioară de mariachi
și ți-aș fi plâns pe sâni
din toate transatlanticele scufundate

sau poate ai fi fost aici
doi ochi
ce-mi intră în carne
ca două petice de mirare vineții
botezate în cazanele iadului
uitare