Masa de sticlă încheie toate prezicerile despre poezie aș fi vrut să continuăm povestea asta undeva într-o oază pustie la marginea elementelor să-mi spui că nu renunți la semnul de întrebare pentru că nici el nu renunță la tine acolo ți-aș fi spus că nu voi mai putea scrie vreodată ceva dacă vei trece pragul voi arde casa voi pleca la dracu în praznic așa se spune despre noi eu
am murit cu fiecare rostire eu
aș fi putut cunoaște măcar o dată cum e să-ți legi de gât cordonul ombilical al binelui să ieși afară plin de sine iată am răpus turmele străvezii am trăit pentru ceva de ce amâni execuția publică sunt gata călăul lama ascuțită îmi așteaptă carnea El Dorado se închină pentru ultima oară
ole
trage cortina peste tabloul ăsta însângerat
ole
împușcă actorii împușcă regizorul împușcă stelele țipă
ole
s-au terminat gloanțele, ai renunțat și tu suflete?
ole
tu nu știi tu
eu sunt aici doar pânza pe care viața pictează o pată de sânge te înfășor cu ea nu știi că
mortul zâmbitor de sub pământ
ești tu.